Si daca ne-am gandi serios la nevoile copilului?

Si daca ne-am gandi serios la nevoile copilului?

Yupiii !!

1

Cand le pun intrebari parintilor sau adultilor aflati alaturi de copiii mici, constat cu surprindere ca putini dintre ei cunosc care sunt nevoile vitale ale unui copil.

“Are nevoie de atentie.”

“Are nevoie sa-I stabilesti anumite limite.”

“Are nevoie de parintii lui, de amandoi, acolo, langa el.”

Iata cateva dintre raspunsurile care marcheaza destul de vag intelegerea responsabilitatilor fata de un copil.

Reprezentand si completand piramida lui Abraham Maslow, observam ca ar fi posibila o mai buna delimitare a nevoilor, in asa fel incat acestea sa nu fie confundate cu dorinte si cereri.

  1. Nevoia de supravietuire (mancarea, bautura, somnul, eliminarea reziduurilor, respiratia).
  2. Nevoia de siguranta (sa fie protejat, recunoscut, iubit, sa poata iubi si mai ales sa poata fi inteles, sa se poata exprima si sa fie ascultat cu adevarat).
  3. Nevoia de socializare si de a apartine unei familii, unui mediu, unei etnii, unui ansamblu de credinte (religia…).
  4. Nevoia de recunoastere si de participare (sa fie implicat, sa coopereze, sa faca singur, creativitatea).
  5. Nevoia de diferentiere : “Sunt unic si tot ceea ce simt imi apartine.”
  6. Nevoia de a evolua “Ceea ce e bun pentru mine la un moment dat poate sa se dovedeasca mai apoi insuficient.” Aceasta nevoie e o completare a celei de diferentiere. Nevoile mele nu sunt opuse nici macar atunci cand apar contradictorii. E un aspect sensibil mai ales dupa fiecare criza a dezvoltarii. In adolescenta, de exemplu: exista in aceeasi masura nevoia de autonomie si de independenta, nevoia de proximitate si de ingrijire.
  7. Nevoia de actualizare, de individualizare: “Traiesc in plin prezent, chiar daca sunt detasat de trecutul meu si nelinistit pentru viitor.” Copiii sunt ingroziti de “raspunsurile la conserva”, cele valabile pentru oricine, care-I inchid in uniformitate.
  8. Nevoia de armonizare, de reintregire: “Dincolo de conflictele mele, de contradictiile mele, de rezistentele mele, trebuie sa fiu in acord cu diferitele mele parti, trebuie sa ma simt intreg. Impotriva riscurilor de divizare, de spulberare, simt nevoia unei axe centrale.”

Adultilor le revine sarcina de a veghea la satisfacerea acestor nevoi, si nu la indeplinirea unor dorinte care adesea le mascheaza si le deformeaza. Reamintesc ca dorintei ii este specifica necesitatea de a fi inteleasa, impartasita, de a fi legata de ansamblul intrebarilor unui copil. Propozitia “Tata, as vrea o casa mai mare, cu gradina…” nu presupune ca Tata sa raspunda cu: “Dar stii ca avem deja datorii din cauza casei in care locuim…”, ci ca Tata va putea sa inteleaga mesajul continut de dorinta. Dorintele se diferentiaza de nevoi prin aceea ca pot fi exprimate si pot fi implinite in registrul imaginarului.

 

Articol preluat din - "Mami, tati, ma auziti?" - Jacques Salome

Kids Love Fashion Newsletter Background